Adevărul omu-l vede,
Fiecare-n felul său.
Tot la fel îl va și crede
Și din valoare-i va scade.
De-aici vine-atâta rău
În poporul lui Dumnezeu.

Cel ce adevăru-l spune,
Dar nu-l face, este-așa
Ca și cum lampa și-ar pune,
Crezând că așa este bine,
În urmă, nu înaintea sa
Pentru-a-l putea lumina.

El, umblând în întuneric
Poate pe-alții să-i lumine,
Pentru ei să țină sfeșnic.
Însă el ca un nemernic
Să nu aibă parte de bine,
Să se ducă-n iad pe sine.

Oricâți se ridică împotriva
Unui adevăr deplin, vădit,
Ei nu vor reuși isprava
De a-l scoate din arhiva
Dumnezeului nostru slăvit
Spre-a fi micșorat și nimicit.

Numai când pe munte te sui
Vezi cât cerul e de sus.
Fiind de partea adevărului
Vezi splendoarea cerului,
Vezi de toate mai presus,
Poți cunoaște pe Isus.
Amin.
(Miercuri, 8 aprilie 2020)